In ultimul sfert de secol, neurostiintele, antropologia si psihologia au redefinit statutul emotiilor ce pareau despartite de rationalitate. Ele au devenit un subiect de investigare si o sursa de cunoastere. Pornind de la aceasta premisa, paginile de fata vor incerca sa desprinda din evenimentele majore ale unei perioade, bine definite cronologic, principalele emotii pe care le-au avut cei care au trait intr-un spatiu politic si religios flexibil, pentru a pune in dialog stiintele contemporane cu gandirea si mentalitatile unui imperiu care a supravietuit mai mult de un mileniu: Bizantul. Dificultatile sunt majore: vocabular limitat, lexicul afectiv se schimba de la o limba la alta, o lista stabila a afectelor care sa intruneasca unanimitatea cercetatorilor este greu de stabilit, nu sunt usor de distins diferitele sensuri ale afectivitatii: emotii, sentimente, temperamente, fire. Si sa nu uitam ca emotia si viata afectiva constituie un subiect dificil pentru orice tip de ancheta istorica, pentru ca fenomenul urmarit este efemer. Am incercat, din aceasta perspectiva, sa analizez o anumita perioada din Istoria Bizantului, si anume, epoca imparatului Alexie I Comnenul (1081-1118). Ce putem cunoaste despre viata si structura sa afectiva, ce legaturi a avut cu apropiatii si cu supusii, dar mai ales despre ritualizarea emotiilor pentru o constructie statala legitimatoare pe plan intern si extern puteti gasi rasfoind paginile acestei carti. – Pr. Emanoil Babu