„Vrand sa fac un dar poetilor romani – de la care in tinerete am primit inestimabile daruri, Nichita, Cezar, Grigore – am indraznit o versiune romaneasca a intraductibilelor si abstruselor poeme rilkeene. Mostre supreme ale unui discurs poetic somnambulic, desfidand nu numai logica si sintaxa curenta, dar si cea poetica, aceste Elegii… sunt, cred eu, un varf, daca nu un monument al spiritualitatii moderne europene. Sunt fericit ca limba romana a stramosilor mei si a marilor poeti romani a primit si a putut cuprinde arta poetului austriac, ce se clatina si cuvanta intr-un aer de o tensiune insuportabila, intre Pindar si Holderlin, un monument de varf inegalabil, cu siguranta, al creatiei europene.” (Nicolae Breban)