Volumul a stat la baza filmului Dupa-amiaza unui tortionar , regizat de Lucian Pintilie in 2001 si nominalizat la premiul „Leul de Aur”. Un unicat in memoria postcomunista. Rareori o astfel de indicatie – de gen mai curand publicitar – a sunat mai just. […] Cu acest Drum al Damascului Doina Jela ne ofera o tripla surpriza: tortionarul Securitatii, Frant Tandara, descrie torturile in care se specializase, ia asupra-si partea lui de vina, implica sistemul communist comanditar al ororii si mai ales (aici unicatul este incontestabil) cere sa fie judecat intr-o tara care, de-a lungul a zece ani de tranzitie, nu si-a gasit inca judecatori si tribunal. – Virgil Ierunca, Romania literara, nr. 7, 1999 Drumul Damascului e o carte importanta nu doar prin extraordinara impresie pe care ti-o lasa documentul, ci si prin revelarea cu probe indubitabile a modului de functionare a sistemului represiv comunist. In perversiunea lor infinita, securistii stiau sa-si gaseasca aliati dintre cele mai nefericite si decazute elemente ale societatii. Spre a-si pastra mainile curate, ei faceau apel la indivizi pe care tot ei ii adusesera in starea de subanimalitate, creandu-le reflexul conditionat al urii si violentei. Astfel de indivizi exista si astazi, ei traiesc printre noi si, cum spune Frant Tandara, vor muri cu capul pe propria perna. – Mircea Mihaies