Ceremonia ceaiului de la ora 17 are ceva incantator si, de regula, trebuia sa cuprinda tartine cu sunca si felii de castraveciori si niste biscuiti minunati. Cu cat se invechesc, cu atat se fragezesc mai mult. Si sa nu uitam ceaiul: in apa clocotinda se punea o lingurita de ceai negru – rusesc, Indian – pentru fiecare ceasca a musafirilor si una in plus pentru ceainic. Si eu sunt mare amatoare de ceai. Am cutii la alegere, cu Lyons, Whittard, Fortnum & Mason, Ridgways… Dar preferatul meu ramane ceaiul cumparat din magazinul regal din Stockholm, care, printre frunzele negre, are fire de albastrele si galbenele. -Simona Preda in dialog cu acad. Georgeta Filitti, Romania de totdeauna