Scris in 1969 de Georges Perec (1936-1982), dupa regulile Oulipo, celebrul „subcomitet” al Colegiului de Patafizica, romanul “Disparitia” este, cat se poate de literal, o carte fara „e”-uri. Din cele peste trei sute de pagini ale cartii lipseste cu desavarsire, exceptand numele autorului, cea mai frecvent folosita litera a limbii franceze, confirmand inca o data apetenta lui Perec pentru alchimii lingvistice si contorsionisme formale. Lipogramatica, de altfel, a fost una dintre artele practicate riguros de autorul vomului “Viata: manual de intrebuintare”, premiat in 1978 cu Medicis; astfel, daca in“Disparitia” litera „e” lipseste, in 1972 publica „Les revenentes”, in care „e”-ul este singura vocala folosita.“Disparitia”, tradusa in peste zece limbi, de fiecare data respectand conventia literei lipsa, este o carte-hibrid, ca mai toate specimenele literare iesite din laboratorul Perec, artist care, pe langa scris, a testat si cinematografia experimentala. Parodie cu accente noir, intorsaturi de situatie si echilibristica de stil, toate acestea sunt dublate de straturi subtile in care este pusa voalat in discutie insasi formula textului si constrangerile lipogramatice. Tradus in limba romana de Serban Foarta, jucator „de categoerie grea” cand vine vorba de experimente imposibile la prima vedere, romanul “Disparitia” este, de la primul la ultimul rand, nu doar o provocare marca Perec, ci si o demonstratie ca la carte despre imblanzirea limbii romane.