Meritut incontestabil al scriitorului roman-sarb este ca transfigureaza simfonic, dupa tiparul latin al Decameronului, modelele erotice clasice: modelul iubirii-pasiune (dupa hermeneutii erosului, Ortega y Gasset, Julius Evola, Denise de Rougemont etc. singura iubire autentica, “doar aceasta merita numele de dragoste”; J. V.), iubirea-seductie, de tip Don Juan – exprima autentic fascinatia seductiei, dar si drama abandonului, iluziei, geloziei, tradarii si minciunii – si iubirea-romantica (forma fericita ce admite casatoria, fuzioneaza corpul cu sufletul, dar nu exclude gelozia, vanitatea, concupiscenta, tradarea si intensitatea trairilor iluzorii). Romancierul exclude erotismul sadic, pornografia, care, in termenii lui Hegel se situeaza intr-un spatiu al negativismului si al ranirii Eului sau in termenii psihopatologiei, “perversiunea in care subiectul simte placerea in suferinta fizica sau morala aplicata altora. (…)Romanul erotico-sentimental Din umbra destinului este locul de intalnire cu tine insuti. O “oglinda” oferita de “Femeile Stanomirului” in care ne uitam la noi, ca si cand am fi niste straini. Cel din oglinda Valery esti Tu, iar cel ce se priveste, este strainul. Desigur, privitul in oglinda il facem fara martori, ca pe cea mai intima actiune sufleteasca. Se intelege ca oglinzile feminine/masculine ale Textului nu sunt cele din camerele de baie, ci cele din castelele aristocratice, oglinzile de cristal, oglinjoarele medalion ale fecioarelor despletite etc., in care uitandu-te astepti dezvaluirile destinului si asculti melancoliile tacerilor din tine. – Petre Isachi