Volumul zece din seria Cuvinte de aur are ca tema Biserica si Taina Preotiei. Volumul cuprinde pe larg invataturi despre Biserica, despre mersul la biserica, despre Preotie, preot si predicator, despre pacatul osandirii preotului, despre episcop si hirotonie . Biserica este caracterizata de catre invatatorul Ioan Hrisostom drept „Taina cea mare” care s-a descoperit la plinirea vremii. […] Exista Biserica cereasca, Biserica ingerilor, in intelesul general, dar urmatoare acesteia, si Biserica in sens restrans. Biserica isi are inceputul odata cu crearea protoparintilor si a fost reintemeiata in chip definitiv de catre Hristos ca un Rai. Ea constituie un trup al carei element dumnezeiesc este capul, elementul omenesc fiind alcatuit din membrele vrednice sau nevrednice. Unitatea Bisericii este pastrata prin prezenta lui Hristos in mijlocul ei. Care este scopul Bisericii? Scopul ei il poate afla cineva prin participarea la viata Bisericii care, din nefericire, nu este si nici nu se desfasoara asa cum trebuie. Pretextele si justificarile crestinilor de atunci sunt intocmai ca si cele ale crestinilor de astazi. Ne necajeste caldura, frigul, faptul ca nu intelegem cele spuse in Biserica, si altele asemanatoare. Tuturor acestor pretexte le raspunde pe masura invatatorul cu „gura de aur”. Taina Preotiei este harisma dumnezeiasca si slujirea care se potriveste ingerilor: „Se savarseste pe pamant, insa are randuiala lucrurilor ceresti”. De aceea nu este ingaduit sa doreasca preotia oamenii care sunt lipsiti de insusirile necesare: de iubire fata de turma, de ravna, de smerenie, de capacitate invatatoreasca si conducatoare. Responsabilitatile preotului sunt foarte grele, pentru ca el isi asuma lucrarea mantuirii sufletelor. Problemele si greutatile lui sunt multe.Preotul este omul cel mai bun si mai pretios pe care-l are lumea. Este ingerul lui Dumnezeu si mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni. Cinstea care trebuie sa i se acorde preotului este pe masura vredniciei lui. De aceea sfantul Ioan condamna cu tarie osandirea adusa preotului, care ii atinge si pe pastorii vrednici. Comandantul razboiului duhovnicesc este episcopul. Din acest motiv, generalul acesta trebuie sa fie un razboinic experimentat, pentru ca lupta lui este dusa impotriva stapanirilor intunericului. Grija pentru toti este scopul Bisericii, de aceea calitatile episcopului sunt mentionate indeosebi in cuvintele despre preotie ale Sfantului invatator cu gura de aur. Grija episcopului nu trebuie sa se limiteze doar la biserica locala peste care a fost pus intaistatator, ci trebuie sa cuprinda intreaga Biserica a lui Hristos. […] Toate aceste subiecte le vom lectura urmarind pana iscusita a Sfantului Parinte. (Benedict Ieromonahul, Schitul Nou)