Actorul Mircea Andreescu rememoreaza, in Culisele domniei sale, parcursul a jumatatede secol de cariera artistica, punctand saudezvoltand, dintr-o perspectiva personala inedita,episoade din istoria teatrului din Brasov si dinistoria teatrului romanesc. Cititorul descoperasau recunoaste panorama unei lumi aflate subvicisitudinile vremurilor si care, nu de putine ori, sezbate si se scutura, pentru a putea accede la fapte decultura adevarata, nepervertita de contextul politic saude meschinele interese personale ale unora. Culturaeste, sau ar trebui sa fie, mai ales in cazul poporuluiroman, sufletul natiunii. Mircea Andreescu si-a datcu asupra de masura obolul pentru acest deziderat,in pofida unor vitregii care au vrut si vor sa destrame sufletul natiunii. – Radu Aldulescu