Dupa ce a publicat citeva romane importante, iata-l pe Dragoman revenind la proza scurta, pe care o scrie din adolescenta. Corul leilor este o selectie de prima mina din rodul a nu mai putin de treisprezece ani de creatie. Ceea ce insufla viata povestirilor este ritmul lor, protagonistii invingindu-si prin muzica temerile, doliul, suferintele din dragoste, aleanul. In fiecare fraza pulseaza muzica, rasuna jazzul, baladele latino, heavy metalul barbar sau valsurile nobile si sentimentale, duduie manelele si popul coreean, bataile inimii se amplifica, pasii in alergare bat darabana pe pavajul de piatra. In povestirea ce da titlul volumului, risul bunicului care-si consoleaza nepotul face obiectele ce se odihnesc in sertarele comodei sa se cutremure, dind nastere unei polifonii, de parca toate capetele de leu ce o impodobesc s-ar fi apucat sa miriie in cor. Lumea este privita din multiple puncte de vedere, iar in povestiri monologheaza cind un baiat sau o fetita, cind o femeie sau un barbat in toata firea. Fiecare cinta pe vocea lui, dar toate cintecele au un izvor comun: pasiunea si curajul de a fi – precum si o rafinata, dulce melancolie.„Acest volum de proza scurta este cu adevarat o carte a curajului, ce exploreaza posibilitatile confruntarii. In dificila competitie, protagonistii sint sustinuti de muzica, fie ca solisti, fie ca simple voci din cor. Puterea muzicii ii ajuta atit pe ei, cit si pe cititori sa creada intr-un happy-end.” (Barka)„Modul ingenios in care Gyorgy Dragoman foloseste forma naratiunii scurte pentru a sonda abisurile psihicului uman este cu adevarat impresionant.” (Suddeutsche Zeitung)„In noul sau volum de proza scurta, Gyorgy Dragoman a ales sa abordeze lucrurile dintr-o perspectiva ce apartine indeobste copilului. Povestirile sale, uneori cu accente suprarealiste, trimit adesea la muzica si la istoria Romaniei, iar structura frazelor este asemanatoare unor caderi de apa.” (Deutschlandfunk)„Corul leilor este o carte a iertarii, cu un lung sir de pacate si povestile din umbra lor, ce le justifica iertarea. E acolo povestea alcoolicului, a cleptomanului, a spargatorului de banci, a dependentului de munca. Povestea omului. A unei lumi in care nu exista decit adevaruri fundamentale si in care toti cauta mintuirea.” (Perspektiva)