Romanul Corbei reia o tema frecventa in nuvelistica tarzie a lui Slavici: aceea a singuraticului inchistat in el ‒ ca sa se apere de lumea inconjuratoare ‒ deschizandu-se sufleteste tarziu, sub farmecul eternului feminin si al tineretii acestuia. In descifrarea mecanismului acestui delicat proces sufletesc, Slavici se dovedeste acelasi maestru, realizand pagini care prevestesc Adela si Enigma Otiliei. Dar lipsa de aderenta a Iui fata de lumea oraselor de dincoace de Carpati si convingerea lui ca oamenii ei nu se pot salva doar prin ei insisi, complica inutil si pagubitor acest proces, printr-o revelare paralela a binefacerilor religiei crestine in sufletul personajului principal. Corbei devine astfel prototipul eroilor de roman zbatandu-se intre „legea trupului” si „legea mintii”, care vor constitui mai tarziu caracteristica dominanta a scrierilor unui Agarbiceanu si ale unui Gala Galaction.Ovidiu Papadima