Cine-ar fi crezut? Este o autobiografie incantatoare, scrisa la doar cincizeci si cinci de ani, cu bucuria de a salva de la uitare bucuriile copilariei in San Sebastian, cu parintii si fratii sai, cu descoperirea placerii cititului, cu peisajul uneia dintre cele mai frumoase plaje din lume, cu pasiunea pentru teatru din adolescenta, cu implicarea in lupta antifranchista avand ca urmare intemnitarea sa, iar mai apoi pierderea postului de profesor de la universitate, cu recunoasterea tuturor viciilor sale si, nu in ultimul rand, cu marile sale prietenii din randurile scriitorilor celebri.- Mariana Sipos Autobiografia lui Savater este o cronica a fericirii. Inca din paginile initiale suntem avertizati ca pasiunile vor inlocui fobiile. Ura este o experienta dureroasa. Dimpotriva, a iubi este o modalitate de a ne reinnoi legaturile cu viata. Savater isi aminteste cu afectiune si recunostinta de parinti, maestri [Cioran, Borges], curse de cai, benzi desenate, trabucuri, vinuri, lectura lui Nietzsche, Schopenhauer sau Rosset. Fara dramatism inutil, el evoca anii de oponent al regimului franchist si lupta sa impotriva terorismului ETA. Meditatia despre moarte sau violenta nu suprima niciodata entuziasmul care transforma aventura vietii sale intr-o copilarie fara sfarsit – Rafael Narbona Traducere din limba spaniola de Mariana Sipos.