Daca tot stau in casa, daca tot ma pierd in vocile din spatiul public care in diverse tonalitati imi anunta Apocalipsa sau, macar, probabilitatea ei, de ce sa nu fac ce face orice copil inchis in casa. Sa-mi amintesc lucruri frumoase si sa visez la timpuri mai bune. Asa ca in fiecare dintre cele 30 de zile care despart Ziua Pacalelii de Ziua Muncii voi scrie un text despre o mancare anume de undeva de departe. Mancaruri din continente s-ar putea numi exercitiul. Plus alte nimicuri legate de ziua respectiva. Care este lunga. Uneori prea lunga… Deci sa scurtam un pic lungul drum al zilei catre noapte cu povesti. Mai ales ca, asa cum ne invata Marx, totul trece prin stomac. Nu a spus chiar asta in celebra sa fraza despre marfa si nevoile omului, dar oricum suna bine in context.