Calatoria autodescoperirii. Cum sa ne punem in valoare darurile Celor mai multi dintre noi ne e teama sa facem pasii necesari spre cunoasterea de sine, refuzam sa ne cercetam profunzimile. In principal insa – si in mod paradoxal – motivul pentru care evitam sau refuzam sa ne cercetam lumea launtrica e teama ca vom descoperi ceva bun. De ce ne e teama sa ne acceptam virtutile? De ce le ascundem in spatele unor aprecieri neintemeiate si al unor frici absurde? Pentru ca refuzam sa ne re­cunoastem harismele, pentru ca recunoasterea ha­rismelor inseamna responsabilitatea folosirii si asumarii lor. Cu totii avem inlauntrul nostru un tezaur de crea­tivitate, omenie, altruism, delicatete, care are anu­mite exigente, care cere sa fie exprimat si infaptuit. Altfel, devine rautate, egocentrism, duritate, in­sensibilitate. Rautatea nu este nimic altceva decat bunatate condamnata. Si in toate acestea locul central il ocupa absenta autocunoasterii, a descoperirii de sine. – Pr. Filoteu Faros