Atat in varianta originala, in stilul unei mari si extrem de rafinate prozatoare, cat si in traducerea excelenta a Laurei Poanta, Fericire se dovedeste o povestire de atmosfera si de stare indicibila, dar plina de forta. Cu un titlu doar pe jumatate ironic, cartea prezinta o dupa-amiaza din viata unei tinere femei frumoase, cu o viata… perfecta, care isi traieste cu maxima intensitate sentimentul de implinire. O seara in care primeste musafiri ii dezvaluie intamplator, discret, dar brutal, prapastia langa care se afla casnicia ei. si totusi, in final, continua sa-si priveasca gradina, cu parul inflorit, la fel de splendid, in care salasluieste inca imaginea fericirii.