Departe de a fi o scriere pseudo-memorialistica, asemanatoare multor pagini iesite de sub condeiul ofiterilor de informatii (adesea ‘impiedicat&’ de autocenzura ce constituie o a doua natura pentru cei ce stiu ca a vorbi despre munca lor inseamna a pune in pericol nu numai interese nationale dar si vieti omenesti), romanul de fata, aflat la a doua editie, ne propune o incursiune intr-o lume frecvent evocata dar prea putin cu adevarat cunoscuta – sau recunoscuta – cea a Romaniei anilor sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial, ce avea sa aduca si sfarsitul unei epoci, prea scurta pentru ca putinele sale roade sa reziste tavalugului lasat liber sa ‘bata&’ Estul Europei de aliatii occidentali castigatori ai razboiului.