In romanul lui Petru Istrate – Bastinasul -, se regasesc inzestrarile unui prozator autentic: suflu epic, capacitate de figurare justa a cadrului narativ in detaliile si aspectele lui caracteristice, desen adecvat al personajelor si simt al proportiilor in articularea subiectului. Cititorul atent poate descifra, in acelasi timp, o bine dozata neutralitate a scriiturii, prin care se evita implicarea sau exacerbarea eului narator, in beneficiul unei perceptii echilibrate, suple, a lumii reprezentate de autor, fara emfaza sau retorism, in grila unei nevoi de autenticitate a viziunii si stilului. – Iulian Boldea