Basme romanesti este o culegere de basme si povesti romanesti populare si culte, repovestite de C. Virgil Gheorghiu si transpuse in limba germana in perioada de dupa razboi. O reinterpretare plina de farmec si dramatism, in care autorul incearca sa scoata la lumina unele taine initiatice ascunse in basme. Fragment Basme romanesti repovestite[…] El s-a daruit rugaciunii cu ardoare si patima, buzele lui ardeau ca niste carbuni aprinsi. Ochii ii straluceau, si lacrimi de speranta curgeau pe obrajii mesterului. Lumea din jurul lui se scufundase, nu mai auzea murmurul Argesului, nu mai auzea padurea si nimic din ce se petrecea pe pamant. Manole nu se ruga pentru sine sau pentru viata lui, ci pentru zidurile catedralei. Ele trebuiau sa se inalte, asa cum le vazuse in vis, asa cum luasera nastere in inchipuirea lui. El implora sa i se dea un semn, se framanta, dar nu s-a intamplat nimic. Si-a intensificat rugaciunea, el insusi ardea ca un foc sacru, il chema pe Dumnezeu, dar raspunsul nu venea.Atunci a vazut dintr-odata pe malul celalalt al Argesului o umbra mare, ca o uriasa rasa de calugar. Umbra a pasit spre el, mergea pe deasupra apei ca si cand ar fi fost pe drum neted. Acum Manole i-a putut vedea fata, o barba alba, un lant de aur la gat si pe rasa o cruce. Manole a inchis ochii ca sa scape de vedenie, cand a simtit o rasuflare calda alaturi si a auzit o voce profunda, sonora: “Mestere Manole! Mestere Manole!”Manole nu a raspuns. Atunci calugarul a continuat: “Eu sunt staretul Daniel. De peste cincizeci de ani locuiesc intr-o pestera din aceasta padure. Te cunosc. De doua ore imi aduce vantul rugaciunile tale. Adesea aud rugaciuni ale oamenilor care au pierdut ceva sau care doresc sa obtina ceva, dar inca nu am mai auzit o rugaciune care sa fie atat de plina de ardoare si durere.” Calugarul a zis mai departe: “Arta este pentru muritori o lume interzisa. Doar putini sunt chemati sa paseasca in aceasta lume. Si aceasta libertate poate fi atinsa numai dupa unele ispitiri.”“Mi-e cunoscut acest lucru”, a zis plin de sfiala tanarul mester.“Da, dar tu incerci”, a continuat vocea sonora a calugarului, “sa patrunzi in tainele artei, si aceasta se poate face numai cu niste sacrificii imense.”“Care sunt aceste sacrificii?” a intrebat plin de emotie Manole, care era gata sa se sacrifice pe sine.“Pentru a afla adevarata taina nemuritoare a artei, omul trebuie sa sacrifice si sa sacrifice mereu, fara nicio limita. Niciodata nu poate dobandi certitudinea ca a sacrificat destul. Si, cu cat sacrifica mai mult, cu atat mai intens devine sentimentul ca inca nu a sacrificat, de fapt, nimic.”“Niciun sacrificiu nu e prea mare pentru mine. Spune-mi numai ce trebuie sa fac”, a oftat din greu Manole.“Oare esti atat de bine pregatit si destul de puternic ca sa implinesti orice sacrificiu?” a intrebat calugarul.“Da, Parinte, da”, a strigat Manole. “Ma voi lasa bucuros taiat in bucati, numai sa ramana in picioare zidurile catedralei!”“De ce vrei neaparat…