Modelul erotic spiritualizat propus, asadar, de Lovinescu – un Eminescu care n-a iubit femei cu biografie reala, ci un tipar feminin abstract, idealizat, iubind mai degraba iubirea, langoarea erotica, jarul sentimentului nesatisfacut, ca prevalenta a spiritualului asupra materialului – e consonant cu modelul schopenhauerian al geniului (…). Cand Veronica, prin moartea batranului ei sot Stefan Micle, devine libera, Eminescu nu „actioneaza“, ci simte doar o „exaltare“ poetica. Nici cand dragostea pentru Mite pare a-i fi primejduita de amestecul altora poetul nu se impotriveste: „Murise dragostea pentru Mite? N-o iubise niciodata poate. Murise dragostea de dragoste pentru ea. Dragostea de dragoste va mai renaste in el, caci fara dansa nu putea trai…“. TEODORA DUMITRU