„Audiovizualul in opozitie. Gandirea critica in eseuri video si cinema-eseu” isi propune sa discute anumite tendinte ale criticii de film in forma sa videografica – adica sub forma de eseuri audiovizuale digitale ale caror mediu de distributie favorabil e internetul. Primul si cel mai evident obstacol este faptul ca referirea la obiectele studiate e mult mai anevoioasa, pe paginile unei carti, decat in cazul unei bibliografii traditionale. Continutul online nu e facut sa fie cautat alfabetic, ci accesibil printr-un click.Playlist-ul de mai jos este o incercare de a depasi acest obstacol prin reluarea mai multor eseuri video la care ma refer in volum – prea multe ca sa-mi inchipui ca le transcrie cineva linkul din notele de subsol sau ca sa le strecor intr-un colt de pagina in cod QR, insa destul de putine ca sa fie urmarite ca orice alt playlist. Cu ordinea un pic schimbata si grupate in jurul unor termeni-cheie, sper ca ele isi vor gasi chiar in lipsa contextului initial o coerenta proprie. Fara sa fie un best of (desi cele mai multe sunt remarcabile si/sau deschizatoare de drumuri), impreuna reprezinta – de-a lungul axei intre ludic si teoretic – posibilitatile criticii videografice dupa aproximativ un deceniu in care s-a solidificat in forma actuala, adaptata mediului online. Voi evita sa intru in comentarii detaliate pe marginea link-urilor de mai jos (data trecuta cand am incercat sa fac asta, a iesit un volum intreg), insa sper ca scurtele explicatii sa faca mai usoara navigarea printre ele.Introducere in critica videografica• Fosse Time de Matt Zoller Seitz, pe care l-am remarcat in urma cu multi ani ca versiune audiovizuala a unui articol din New York Times al aceluiasi autor. De remarcat faptul ca versiunea audiovizuala – un bonus de DVD/scurtmetraj montat din filmele lui Bob Fosse si insotit de comentariul expert al lui Zoller Seitz condenseaza mai multe informatii si comentarii adesea mai fine ca in forma aparent mai libera si autoritara a textului scris;• Cinematic Smiles si Cinematic Hugs de Jose Rico sunt supercut-uri, adica cea mai simpla formal & de regula cea mai agreabila in continut categorie a eseului video, continand exact ce le spune numele, dar dirijand intr-un final atentia la diferentele subtile dintre zambetele/imbratisarile enumerate, care in fond servesc naratiunile in scopuri variate. Exemple mai ambitioase de supercut sunt When Words Fail de Filmscalpel/David Verdeure (o inventariere a functiilor tacerii in filme) si Delphine Aprisionada de Ricardo Pinto de Magalhaes (un studiu al prestatiilor actoricesti ale lui Delphine Seyrig, actrita care a lucrat cu autori europeni si a carei contributie proprie este adesea trecuta cu vederea in discursul critic centrat pe regizor, dar cat se poate de evidenta aici);• The Thinking Machine 5: One Hell of a Ride de Cristina Alvarez Lopez & Adrian Martin e o comparatie formala remarcabila, realizata exclusiv prin montaj paralel si fara comentarii verbale, intre doua filme (Inland Empire – r. David Lynch, 2006 – si Smiley Face – r. Gregg Araki, 2007) care la prima vedere nu se aseamana…