Desi cuprinde recenzii mai mult sau mai putin intamplatoare (culese adica fara o sistema preconceputa din teancuri de publicatii, facandu-se, va sa zica, sub o porunca de orar publicistic), aceasta carte nu e numaidecat o schita de istorie literara a unei perioade, dar este o istorie a lecturii: istoria(nespusa insa la ierarhizari, nepasatoare la cronologie) a cititorului. Aceasta vorbire este esential ratacitoare, fiind totdeauna in afara ei insasi. Ea desemneaza exterioritatea infinit intinsa care tine loc de intimitate a vorbirii. Seamana cu ecoul… – Maurice Blanchot