Anii cenusii. Volumul 2: Pretul evadarii. Povestea Silviei Cred acum, dupa trecerea timpului, ca fiecare dintre noi cei multi si anonimi, am actionat la intamplare, depasiti de evenimente, alegand de fiecare data in mod egoist, varianta care parea cea mai sigura cale catre un fel de castig imediat, material sau moral. Revolutie. Focuri de arma ratacite, din zorii diminetilor pana tarziu in linistea noptilor. Si apoi teama creata de confuziile istoriei suprapuse peste cele intentionate, confectionate de viitorii conducatori. Si incertitudinea strecurata in minte, necesaracriminalilor care vor schimbare fara prea multe explicatii date oamenilor, acelor oameni fara experienta, curaj sau forta, care urmau sa fie apoi chemati la urne pentru a vota, adica pentru consfintirea legala a pacalelii. Ca nu aveam experienta unei revolutii sau cel putin a unor evenimente comparabile, in care sa fi fost antrenati, direct sau indirect, nu era de mirare. Dar faptul ca ne lipsea obisnuinta de a fi noi insine, vii si functionali, cu opinie pe care sa o putem face cunoscuta fara teama de a fi pedepsiti, asta da, era grav. Revolutia ne-a prins revoltati, dar fara personalitate si nervi, ca niste serpi fara dinti, pusi sa danseze dupa muzica unor fluiere grotesti.