Povestirile Rodicai Bretin nu se hranesc numai din revarsaride evenimente, din suspansul aventurii, ci si din atmosfera delirism in care autoarea infasoara o istorie simpla, nesofisticata. Fragmentelede fresca dinaintea timpului incep surprinzator, pregatindo avalansa de imagini, tensiunea povestirilor se naste din actiuneaalerta, dar si din zabava asupra amanuntului simbolic. In felul acesta,istorisirile prozatoarei se transforma intr-o parabola ce vizeaza candconditia umana, cand avatarurile cunoasterii, cand categoriile mariale eticului.Prozele din acest volum reprezinta o imersiune fictionala in epoca de piatra a fiintei si constiintei umane. Amurgul elkilor nu seamana cu nimic din ce s-a scris pana acum in literatura autohtona, originalitateafiind unul dintre atuurile cartii. In plan ideatic, autoarea demonteaza un adevar paradoxal: oameniicavernelor nu erau neaparat inferiori celor de astazi, ci diferiti.Iar unele caractere s-au pierdut irevocabil, cum ar fi capacitateaneanderthalienilor de a se naste cu "memoria speciei", posesori aicunostintelor acumulate de generatiile anterioare.Rodica Bretin remarca aportul individualitatilor – lideri si elite – in opozitie cu multimile-turme. Acestia au curajul de a lupta cu fortesuperioare, chiar avand sanse minime de reusita si tocmai lor li se datoreazaprogresul omenirii. Totusi, uneori selectia naturala actioneazahaotic, supravietuind doar cei mai norocosi, astfel incat zorii civilizatieinu au fost o perioada paradisiaca, de armonie cu natura, ci un purgatoriuevolutionist. Unele fragmente ale cartii aduc o atmosfera aproapeapocaliptica, insa ceea ce pare un sfarsit se vadeste a fi un inceput de lume. -Mircea Doreanu Valul miscator inghitea duna dupa duna: calareti in vesminte negre, cai cu trupuride bezna. Veneau dinspre rasarit – mereude acolo – si erau multi, atat de multi… Iivazuse trecand pustiul de nisip – si aveausa-l treaca. Ii vazuse aducand Uitarea-cea-Mare – si aveau s-o aduca. Strainii veneau,elkii or sa piara. Sfarsitul era aproape – nual unuia, ci al tuturor. Cei vii aveau sa piaralaolata cu cei nenascuti, cu amintirea celor cefusesera odinioara. Poate un neam intreg sase ascunda, sa fuga – unde, incotro? Dovedind o uimitoare putere de evocare, Rodica Bretin reinvie spectaculos, aproapecinematografic, lumea Cuaternarului tarziu.Nu doar cea salbatica, violenta, fara crutarea neanderthalienilor, ci si fascinanta epopeea oamenilor de Cro-Magnon, in care eroiiinfrunta adversari redutabili, monstri saucatastrofe naturale – totul in numele unuialtfel de viitor. -Corriere Veneziano Rodica Bretin s-a nascutla Brasov, oras in carea revenit dupa trei deceniide activitate literara inBucuresti. Este membraa Uniunii Scriitorilor dinRomania si autoarea a 36de volume din domeniile fantastic-realist, istorie,paranormal, frontierele cunoasterii.A primit numeroase premii, printre carePremiul COLIN – categoria volum de proza scurtafantastica pentru Cetatea fara trecut si PremiulOPERA OMNIA, decernat la cea de-a 40-a editiea Conventiei Nationale a cluburilor si autorilorde science-fifiction din Romania, Timisoara 2019.