Am avut profunda realizare ca indiferent cat de nesemnificativ par si sunt in lumea exterioara cu standardele ei pentru fericire si succes, pe care eu probabil nu le voi atinge niciodata, in lumea mea interioara pot sa ma incoronez ca rege al regatului meu. Pe masura ce a inceput sa se faca lumina in interior si sa vad din ce in ce mai clar cum arata harta regatului, a vietii mele psihice interioare, setea de cunoastere m-a impins rapid spre a descoperi gandurile, emotiile si starile sufletesti ce populeaza acest regat. Pe masura ce ma simteam mai implinit si mai fericit in interior si dobandeam o senzatie de "am destul, sunt destul, mi-e bine”, am inceput sa observ ca aceasta abundenta incepea sa se manifeste si in lumea exterioara. Apoi, cand regatul meu a devenit suficient de prosper, a aparut o noua nevoie necunoscuta pana atunci. Nevoia de a da, de a oferi. Era ca si cand daca pastrez totul doar pentru mine, ma irosesc. – Autorul