Un roman complex, dar nu complicat, dezvoltat pe mai multe planuri na­rative, structurate, insa, foarte strans, in jurul unor teme care se regasesc in poezia noastra si in mitologia extrem orientala, intr-o constructie baroca, ase­meni idei­lor si proiectelor arhitectului Constantin Constantinescu, protago­nistul textului, scrie Nicolae Stan in „Agonia lui Constantin”; mai intai e hiperbola poetica a pre-istoriei existentei, a vietii de dinainte de nastere, din „ce­lula cu peretii varuiti” a placentei, a pantecului matern, cand lumea unde urmeaza sa vina e perceputa de acolo, cu ochiul „curat dinauntru”, cu ochiul ce „inlauntru se desteapta”, cum scrie Unicul.Ioan HOLBAN