Friedrich Daniel Rudolf Kuhlau, compozitor si pianist danez, s-a nascut la Ulzen, Germania, in 1786 si a murit la Lyngbie, langa Copenhaga, 1832. Bunicul si tatal sau au fost oboisti in fanfara. La varsta de 7 ani si-a pierdut un ochi cazand pe gheata. Desi familia sa avea o situatie materiala modesta, au reusit sa-i plateasca acestuia lectii de pian. In 1802 s-a mutat la Hamburg unde a studiat pianul cu compozitorul si pianistul Christian Friedrich Gottlieb Schwencke. A debutat ca pianist la varsta de 18 ani. In 1810 s-a refugiat in Danemarca, pentru a evita inrolarea in armata napoleoniana. S-a impus repede in postura de compozitor si in aceea de pianist. A fost intre cei mai importanti compozitori romantici din Danemarca, fiind cunoscut ca "Beethoven danez" pentru lucrarile sale de flaut. Atasat al Casei regale in 1813, a scris, in afara de numeroase sonatine pentru pian si piese pentru flaut sau muzica de camera, un concert pentru pian si opt comedii lirice, care s-au bucurat de un mare succes. Dintre acestea, sa amintim Roverborgen (,"Barlogul talharilor", 1813), Trylleharpen (,"Harpa fermecata", 1816), Elisa (1820), Lulu (1824), William Shakespeare (1826) si mai ales Elverhoj ("Muntele elfilor", 1828), care si astazi ramane una dintre cele mai jucate opere la Teatrul Regal din Copenhaga (mai mult de 900 de reprezentatii). Beethoven, intalnindu-l in 1825 la Viena, a compus un canon intitulat Kuhl, nicht lau. In 1828 i-a fost acordat titlul de profesor onorific. Ultimii sai ani au fost marcati de probleme financiare si tragedii. Dupa moartea parintilor sai, in 1831 un incendiu domestic i-a distrus lucrarile de o viata, provocandu-i o afectiune toracica care i-a cauzat si moartea.