Daca in cartile anterioare, inclusiv in Omul in cautarea sensului vietii, Viktor Frankl introducea ideea de a spune ”Da” vietii, in ciuda oricaror adversitati, si de a cauta un sens, in cartea de fata el prezinta o sinteza finala a experientei sale terapeutice, explicand sistemul teoretic pe care se bazeaza logoterapia si aplicatiile acestei metode in tratamentul tulburarilor nevrotice. Utilizand studii de caz si fragmente din propriile sedinte, Viktor Frankl descrie si explica tehnicile pe care le foloseste in psihoterapie pentru a combate „vidul existential” – sentimentul de gol si de lipsa de sens pe care-l acuza tot mai multi pacienti. Psihologii, psihiatrii si psihoterapeutii pot gasi in aceasta carte un sprijin pentru a-si ajuta pacientii in descoperirea propriului sens. Viktor E. Frankl a fost profesor de psihiatrie la Universitatea din Viena. Pornind de la experienta de trei ani de detentie in lagarele de concentrare naziste, printre care Auschwitz si Dachau, a fondat logoterapia, o metoda de tratament bazata pe motivatia omului de a gasi un sens in viata sa. In ciuda destramarii traditiilor, viata pastreaza un sens pentru fiecare individ in parte, pentru noi toti si, chiar mai mult, ea ne conserva literalmente acest sens pana la ultima noastra suflare. Iar psihoterapeutul ii poate arata pacientului sau ca viata nu inceteaza niciodata sa aiba un sens. Cu siguranta ca el nu ii poate indica pacientului care este acest sens, dar ii poate foarte bine arata ca exista un sens si ca viata il conserva pentru el: ca ea ramane semnificativa, in orice conditii. Viktor E. Frankl Straduinta de a gasi un sens al vietii sau confruntarea cu intrebarea daca exista un sens al vietii nu este un fenomen patologic in sine. Cat despre tineri, privilegiul lor este acela ca nu trebuie sa ia de bun faptul ca exista un sens al vietii, ci pot indrazni sa puna acest fapt la indoiala. Nu este nevoie sa simtim rusine in urma disperarii existentiale, caci aici nu avem de-a face cu o tulburare afectiva; aceasta disperare existentiala nu este un simptom nevrotic, ci este o realizare si o implinire profund umana. Mai presus de toate, este o manifestare a sinceritatii si onestitatii intelectuale.