Si ramanea si problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ sa dea dreptate trezitilor, ea singura fara nicio posibilitate de a fi explicata. De ce aveau frica de intuneric? De ce nimeni nu strabatea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totusi indivizii tindeau sa se grupeze in bezna. Macar doi, niciodata unul singur. Simpla prezenta a altuia oferea un confort suficient pentru a infrunta ceea ce unuia singur ii dadea fiori. De ce avea asemenea conditionari o forma de viata care se nascuse in bezna?“Povestirile lui Alexandru Lamba abordeaza teme care-i preocupa pe scriitorii de science-fiction la nivel mondial. Incitante si bine scrise, textele din aceasta colectie au astfel si meritul de a pune umarul la sincronizarea literaturii romane de gen cu cea din spatiul occidental.” (Marian Coman)