Apoi, pentru o clipa, Cavor a deschis o fereastra aflata spre Luna si am vazut ca ne indreptam spre un crater central urias, cu un numar de cratere mai mici grupate intr-un fel de cruce in jurul lui. Apoi din nou, Cavor a deschis mica noastra sfera inspre soarele arzator si orbitor. Cred ca folosea atractia Soarelui ca pe o frana.Apoi am tras patura de sub picioarele mele si am pus-o imprejurul meu si peste cap si ochi. Brusc, el a inchis obloanele din nou, a deschis unul si l-a inchis, apoi, dintr-odata, a inceput sa le deschida pe toate, fiecare in cilindrul lui de otel. Apoi a venit o smucitura, dupa care ne-am rostogolit in continuu, lovindu-ne de peretele de sticla si de balotul mare de bagaje si tinandu-ne unul de altul, iar afara o substanta alba plescaia de parca ne rostogoleam pe o partie cu zapada…Zbor, apucare, lovitura, apucare, lovitura, zbor…Eram inca in viata si stateam in intunericul umbrei peretelui marelui crater in care cazuseram.Stateam in capul oaselor, recapatandu-ne suflarea si pipaindu-ne vanataile de pe maini si picioare. Nu cred ca vreunul dintre noi se asteptase la o asemenea zguduiala. M-am ridicat, chinuindu-ma, in picioare.— Suntem la o jumatate de ora sau cam asa ceva inaintea zilei, a spus el. Trebuie sa asteptam.