Probabil cel mai cunoscut roman al literaturii romane (id est cel mai citit, raportandu-ne, desigur, mai ales la publicul larg, care asigura o astfel de notorietate), Ion isi merita celebritatea si la 99 de ani de la aparitie. Cu toate regimurile politice succesive, n-a avut nesansa niciunei cenzuri, n-a lipsit din nicio programa din invatamantul obligatoriu sau academic si fiecare epoca, indiferent de gradul de ideologizare, a gasit in acest text resurse interpretative solide. In 1920, date fiind recenta unire si apropiata reforma agrara din 1921, desigur ca receptarea a fost una simpatetica – emotiile colective inca se resimteau in societatea romaneasca. La succesul romanului va contribui si girul categoric al lui Lovinescu, apoi al intregului cor critic ce va intona laudativ un adevarat imn hermeneutic, definit de coordonatele binecunoscute: epopeicul si tragicul, organicitatea si arhitectura solida, realismul si naturalismul, poematicul si dramaticul etc. (exceptiile, putine, intre care cea mai cunoscuta ramane a lui Arghezi, n-au avut niciun ecou notabil). – Loredana Cuzmici