Instituirea unei sanctiuni in caz de nerespectare a legilor este deosebit de importanta in cadrul unei societati. Cu toate acestea, aplicarea unei pedepse mai mari sau mai mici decat o impun gravitatea faptei si persoana autorului este de natura a produce un efect total opus celui urmarit de legiuitor. Din aceste considerente, individualizarea judiciara a pedepsei joaca un rol crucial in procesul penal din orice stat civilizat. Privarea de libertate ar trebui sa aiba un caracter exceptional, urmand a fi dispusa doar atunci cand scopul pedepsei nu poate fi atins in alt mod. Regula ar trebui sa o reprezinte aplicarea unor modalitati de individualizare neprivative de libertate, insotite, dupa caz, de masuri si obligatii apte sa asigure reintegrarea sociala inculpatului. Prezenta lucrare isi propune sa analizeze prevederile legislative din noua legislatie penala referitoare la modalitatile de individualizare neprivative de libertate atat din punct de vedere teoretic, cat si prin prisma situatiilor care au aparut in practica judiciara in ultimii 3 ani si jumatate. Totodata, sunt formulate si numeroase propuneri de lege ferenda apte de a contribui la imbunatatirea cadrului normativ, fiind prezentate si solutii din legislatia altor state care pot fi adaptate cu succes in legislatia romaneasca. Lucrarea „trage un semnal de alarma” asupra crizei sistemului de probatiune din Romania, acesta fiind in prezent incapabil, datorita subfinantarii, sa contribuie la reintegrarea sociala a celor care au comis infractiuni. Lucrarea se adreseaza in primul rand practicienilor, prin numeroasele probleme practice pe care le prezinta, dar si studentilor, masteranzilor, precum si tuturor celor pasionati de dreptul penal.