Aruncat de la Roma in marginalul Tomis, Ovidiu a devenit o ruina a lui insusi. Intr-un oras modest in trasaturi urbane si nesigur din cauza atacurilor barbarilor din afara zidurilor, poetul scrie versuri imbibate de tristete si scrisori versificate catre prietenii care, in ce mai mare parte, l-au parasit. Atunci cand nu scrie versuri, retraieste amintiri masurate de curgerea apei dintr-o clepsidra greceasca, plonjand in trecutul plin de chipuri dragi si de fapte memorabile. Izolat in modesta lui locuinta, mediteaza asupra unor teme precum arta, timpul, dragostea, istoria. Apoi, impotriva oricarei asteptari, viata il mai prinde o data in vartej: filosoful iubirii traieste o surprinzatoare poveste de dragoste, care ar putea sa-l trezeasca la viata sau sa-l doboare pentru totdeauna.